4 Martie 1977 – Ziua care nu se uită

Ziua de vineri, 4 martie 1977, rămâne fără îndoială una dintre cele mai importante din istoria recentă a orașului Zimnicea. Cutremurul din acea seară a schimbat radical și definitiv fața și destinul orașului. Și asta nu neapărat din cauza distrugerilor directe provocate de seism, cât mai ales din cauza spaimelor și precipitării conducătorilor locali și județeni de atunci.

Legenda distrugerii orașului în proporție de 80% se dovedește astfel o simplă legendă, însă una care a pus în mișcare o întreagă serie de fapte care vor transforma orașul pentru câțiva ani într-un șantier general. Se pornise deci procesul de reconstrucție care trebuia să transforme Zimnicea într-un oraș socialist modern, sistematizat și industrializat.

Despre cutremurul din 4 martie ‘77 fiecare are părerea, amintirea și opinia lui. Adevărul trebuie să fie însă principalul reper pe care să fie clădită amintirea istorică. Astfel, dincolo de variante și controverse, Zimnicea a înregistrat atunci o singură victimă umană. Moștenirea lui 4 martie ‘77 este una amestecată. Localitatea și-a pierdut aspectul și farmecul vechiului târg din Câmpia Dunării, iar mulți zimniceni au fost nevoiți să devină rapid orășeni, prin mutarea în noile blocuri de locuit. De cealaltă parte nu trebuie uitat faptul că seismul avea să grăbească modernizarea infrastructurii și apariția utilităților civilizației urbane.

La 40 de ani de la evenimente rememorăm momentul prin prezentarea unui interviu acordat de primarul orașului, domnul Petre Pârvu, unui post național de televiziune. Un interviu care subliniază spaima și confuzia inițială, reface principalele etape de modernizare generate de “Vinerea Neagră” din 4 martie ‘77, elucidează aspecte controversate sau mai puțin cunoscute.